Totusi. Se-ntampla sa nu ai statutul unei legume, sa ai toate simturile
acasa, plus bunul simt, sa stii “toate lectiile”, sa veghezi cu ochii si
urechile ciulite si tot sa apara “accidente” fatale. Lovituri din
senin. Sa ai senzatia ca relatia e bine asezata in matca, sa bifezi
toate casutele (sex – foarte bine, comunicare –excelenta, atentie – mai
mult decat satisfacator, initiative luate de el – nivel optim etc) si
tot sa te loveasca intr-o zi “Vreau sa ne despartim. M-am indragostit de altcineva”.
Tablitele cu legi, pomelnicele de sfaturi, tabelele cu calificative – toate s-au facut tandari. Nu stii unde te incepi si unde te termini. Ghemul din tine e desirat tot si nicio forta nu ordoneaza firul. Tot ce credeai ca esti s-a transformat intr-un lucru diform, fara miez, fara un sambure tare in jurul caruia sa incepi sa construiesti. Cum s-a intamplat? Cum tocmai tie? Cum desi ai privit atent la tine si la el? E posibil sa te fi inselat chiar in toate? Unde ai gresit? Cand? Cand s-a cascat falia atat de rau? Cum de n-ai vazut fisurile?
Intrebarile se rotesc cu viteza si miscarea browniana a stolurilor de ciori la sfarsit la noiembrie. Crezi ca apuci un raspuns de coada, dar peste cinci minute iti dai seama ca era numai fantoma lui si locul gol in care ar fi trebuit sa fie, asa cum bolnavul inca simte piciorul amputat. Unde ai fost? Cat de absenta ai putut fi?
Uneori, pleci fara sa pui o intrebare. Iti tii invelisul adunat in copci, chiar daca in tine miscarea seismica a prabusit tot, iar numarul pagubelor e inca necunoscut. Iar supliciul e unul solitar, intre noii pereti pe care i-ai ales. Alteori, pui intrebari. De ce? Cum? Cand? Eu unde eram?
Si el raspunde: “S-a intamplat. Pur si simplu.”, eventual adauga si infamul si cliseicul “nu esti tu de vina, eu sunt”. Pentru ca e baiat bine crescut si le ia pe toate asupra lui.
Nu intelegi. Nu pricepi. Frazele astea iti ricoseaza din piele si nu
patrund niciunde. Le refuzi, le impingi. Nu se poate. De unde a aparut
chestia asta monstruoasa si irationala? Cum adica “pur si simplu”? Cum
poate fi ceva atat de toxic simplu?
Hei. Adu-ti aminte. Si cand v-ati cunoscut, n-a fost nimic rational acolo. Forta aceea care v-a impins unul catre altul. Si care a stat adormita o vreme, iar acum, iata l-a miscat in sens contrar. S-a intamplat sa fie el cel impins. Puteai sa fii tu. Sigur, exista oameni care rezista tentatiilor, care-si blocheaza senzorii si pe care cu greu ii mai urnesti din locul in care au inceput sa construiasca. Si exista oameni pe care ii duce departe cea mai subtila adiere de vant. Nu trebuie mult. O gamba frumoasa. O glezna in miscare. Un parfum ratacit intr-o suvita de par. Toxicomanul poate recadea oricand in viciu.
Dragostea e o cladire desenata in aer.
No comments:
Post a Comment